Cum e corect?

  • a place sau a plăcea?
  • a te complace sau a te complăcea?
  • a face sau a făcea?
  • a bate sau a bătea?
  • a pare sau a părea?
  • a apare sau a apărea?
  • a încape sau a încăpea?
Citeşte mai departe...

CUPRINS

Compunerea cuvintelor Email

 

1. Compunerea este procedeul de îmbogăţire a vocabularului prin îmbinarea unor cuvinte existente în limbă.

2. Tipuri de compunere.

3. Analiza lexicală a cuvintelor compuse.

4. Ortografia cuvintelor compuse.

 

 

   Exemplu introductiv:

                                 1                                                                                         2                   

   Aceasta e o floare frumoasă, dar nu rezistă prea mult la soare.          

               1 + 2 = 3

   Floarea-soarelui este o plantă înaltă.


Obs. Unele cuvinte au apărut prin îmbinarea altor cuvinte existente deja în limbă; cuvintele formate astfel se numesc cuvinte compuse, deoarece sunt formate prin procedeul compunerii.

 

1. Definiţie:

    Compunerea este procedeul de îmbogăţire a vocabularului prin îmbinarea unor cuvinte existente în limbă.

 

Ex. subst. „rochiţă” + subst. „rândunică” > cuv. comp. „rochiţa-rândunicii”

adj. „bună” + subst. „voinţă” > cuv. comp. „bunăvoinţă”

vb. „a zgâria” + subst. „nor” > cuv. comp. „zgârie-nori”

adj. „social” + adj. „economic” > cuv. comp. „social-economic”

adv. „bine” + adj. „cunoscut” > cuv. comp. „binecunoscut”

prep. „după” + subst. „amiază” > cuv. comp. „după-amiază”

 

Obs. În urma compunerii, termenii iniţiali intră într-o structură nouă, având un sens individual şi o valoare morfologică proprie. De multe ori, sensul cuvântului compus se îndepărtează de sensurile termenilor iniţiali, mai ales dacă aceştia au fost folosiţi cu sens figurat.

Ex. {mătasea broaştei} ≠ {mătase}+{broască}


Prin procedeul compunerii se formează:

- substantive: Delta Dunării, pierde-vară, electromotor;

- verbe: a binevoi;

- adjective: galben-verzui, cumsecade;

- pronume: fiecare, dumneata;

- numerale: trei sute, douăzeci, patru mii cincizeci şi şapte;

- adverbe: astă-seară, după-masă;

- prepoziţii: de pe, de pe lângă, dinspre;

- conjuncţii: ca să;

- interjecţii: tic-tac.

 

2. Tipuri de compunere:

Clasificarea cuvintelor compuse are în vedere două criterii:

 

a. Criteriul formal (care ţine cont de aspectul grafic al cuvântului format prin compunere):

- cuvinte compuse prin alăturarea simplă a termenilor: Gara de Nord, Mihai Eminescu, de prin;

- cuvinte compuse prin alăturarea cu cratimă a termenilor: liber-cugetător, greco-catolic, rea-voinţă;

- cuvinte compuse prin alipirea (sudarea) termenilor: binefăcător, înspre, optzeci;

- cuvinte compuse prin abreviere (alăturarea sau alipirea unor prescurtări ale termenilor iniţiali): CEC, Tarom, Asirom.

 

b. Criteriul structural (care ţine cont de logica internă a cuvântului format prin compunere):

- compunere prin parataxă (prin juxtapunerea termenilor): cuvântul compus ia naştere din alăturarea unor termeni iniţiali care nu stabilesc relaţii sintactice între ei: de la; Ion Creangă; bloc-turn; social-politic;

- compunere prin subordonare: cuvântul compus este format din termeni între care există relaţii sintactice: Calea Victoriei; acid sulfuric; maro deschis; gura-leului; zgârie-brânză; floare-de-colţ; treizeci; alb-alăstrui;

(Explicaţie: În cazul cuvintelor compuse prin subordonare, unul din termeni îl determină pe altul, fapt ce poate fi pus în evidenţă foarte uşor cu ajutorul unei întrebări; de pildă: gura-leului = a cui gură? → a leului; zgârie-brânză = ce zgârie? → brânză etc.)

- compunere prin abreviere: cuvântul compus este alcătuit din prescurtări ale unor termeni – iniţiale (B.C.R., SNCFR), iniţiale şi fragmente de cuvinte ( Tarom = transporturi aeriane române), fragmente de cuvinte (Braiconf = confecţii Brăila),  fragmente de cuvinte şi cuvinte (Romarta = arta română).

 

3. Analiza lexicală a cuvintelor formate compunere:

Analiza cuvintelor compuse poate pune în evidenţă unul sau altul dintre cele două criterii de clasificare a cuvintelor compuse. Mai complexă este metoda de analiză care evidenţiază valoarea morfologică a termenilor.

 

a) Metoda de analiză după criteriul formal:

Delta Dunării este un cuvânt compus prin alăturarea fără cratimă a termenilor „deltă” şi „Dunăre”.

Sau, prescurtat:

Delta Dunării = c. c. prin alăt. fără cratimă < „deltă” + „Dunăre”

 

Alt exemplu:

bloc-turn este un cuvânt format prin compunere, prin alăturarea cu cratimă a termenilor „bloc” şi „turn”

(bloc-turn = c.c. prin alăt. cu cratimă < „bloc” + „turn”)

 

Al treilea exemplu:

bineînţeles = cuvânt compus prin sudarea elementelor „bine” şi „înţeles”

 

Al patrulea exemplu:

Cuvântul CEC s-a format prin compunere prin abrevierea termenilor Casa de Economii şi Consemnaţiuni.

 

Obs. Să fim atenţi să nu uităm elementul esenţial al analizei lexicale, cuvântul compunere sau compus; este greşit să spunem, de pildă, „cuvântul s-a format prin sudare / prin alăturare cu cratimă etc., întrucât sudarea, alipirea, alăturarea nu sunt mijloace de îmbogăţire a vocabularului !


b) Metoda de analiză după criteriul structural:

 

de lângă este un cuvânt format prin compunerea prin parataxă a termenilor „de” şi „lângă”

pierde-vară este un cuvânt compus prin subordonare din cuvintele „pierde” şi „vară”

 

Sau chiar:

pierde-vară este un cuvânt compus prin subordonare din termenii  „pierde” şi „vară” alăturaţi cu cratimă.

 

c) Metoda de analiză după criteriul morfologic:

 

de peste este o prepoziţie formată prin compunerea prin parataxă a prepoziţiilor „de” şi „lângă”

Alt exemplu:

Cuvântul bineînţeles este un adverb format prin compunere prin subordonare din adverbul „bine” şi adjectivul participial „înţeles”.

 

4. Ortografia cuvintelor formate prin compunere:

Scrierea corectă a cuvintelor compuse reprezintă, fără îndoială, una din cele mai complexe probleme de ortografie. Aşa cum am observat deja, termenii care intră în alcătuirea cuvântului compus se pot scrie contopiţi într-un cuvânt (bunăvoinţă), uniţi prin cratimă (rea-voinţă) sau despărţiţi (ca să).

În alegerea uneia sau a alteia dintre variante, lingviştii ţin cont de mai mulţi factori: gradul de sudură semantică a termenilor, flexiunea cuvântului compus, autonomia termenilor constitutivi, tradiţia grafică... Totuşi, din cauza mulţimii şi diversităţii cuvintelor formate prin compunere, este greu să se facă o sistematizare clară, după principii general valabile; de aceea, atunci când nu suntem siguri, este obligatoriu să verificăm ortografia cuvintelor compuse în dicţionare (DOOM2 şi DEX). 

 

În ceea ce priveşte cuvintele compuse prin abreviere din iniţiale majuscule, acestea se pot scrie cu punct după fiecare iniţială ori fără punct (MECTS sau M.E.C.T.S.); ele se pronunţă totdeauna accentuate pe ultima silabă.

 

 

* * *

 

Vizitatori

mod_vvisit_counter- Astăzi104
mod_vvisit_counter- Ieri278
mod_vvisit_counter- Săptămâna aceasta1445
mod_vvisit_counter- Săptămâna trecută15637
mod_vvisit_counter- Luna aceasta20127
mod_vvisit_counter- Luna trecută84876
mod_vvisit_counter- De la început540961

IP-ul tău: 54.242.249.240
 , 
18 Apr. 2014
Visitors Counter



Motorizat de Joomla!. Valid XHTML and CSS.