Cum e corect:

  • nu du sau nu duce?
  • nu fă sau nu face?
  • nu adu sau nu aduce?
  • nu condu sau nu conduce?
  • nu zi sau nu zice?
  • nu fi sau nu fii?
  • nu iubi sau nu iubii?

Citeşte mai departe...

CUPRINS

Derivarea cu prefixe Email

 

 

1. Prefixele sunt sunetele adăugate în faţa cuvântului de bază.

2. Clasificare prefixelor.

3. Ortografia derivatelor cu prefixe.

 

 

Să ne amintim:

Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin adăugarea unor prefixe sau sufixe la cuvinte existe deja în limbă.

 

1. Definiţie:

Prefixele sunt sunetele adăugate în faţa rădăcinii pentru a forma un cuvânt nou.

Cuvintele derivate cu prefixe au, prin urmare, un înţeles propriu, bine definit – chiar dacă păstrează o legătură semantică (= de sens) cu cuvântul de bază.

 

Ex. De la cuvântul de bază „bunic”, s-a format prin derivare cu prefixul „stră-” cuvîntul „străbunic” (= tatăl bunicului sau al bunicii).

 

Obs. Prin derivarea cu prefixe se obţin derivate aparţinând aceleiaşi clase morfologice ca şi cuvântul de bază: substantive (ordine > dezordine), verbe (a citi > a reciti), adjective (clar > neclar), adverbe (firesc > nefiresc).

  

2. Clasificarea prefixelor:

În limba română, există aproximativ 100 de prefixe, care, după momentul când au apărut se pot clasifica în:

- prefixe vechi – moştenite din latină sau împrumutate din slavă: în-, des-, ne-, răs- ş.a.

- prefixe noi – care formează neologisme: anti-, con-, inter-, pre- etc.

În ceea ce priveşte sensul lor, prefixele sunt înzestrate cu un oarecare înţeles, formând cuvinte derivate care se înscriu, de regulă, în tipare semantice comune.

Există astfel prefixe:

  • negative ce neagă sensul cuvântului de bază (in-, ne-): nesănătos = lipsit de sănătate;
  • iterative ce arată repetiţia (răs-, re-): a răsciti = a citi de mai mute ori; a relua = a lua din nou;
  • privative care arată scoaterea, îndepărtarea (de-, des-, dez-): a depuncta = a reduce punctajul; a despiedica = a scoate piedica; deznădejde = fără nădejde.

În special prefixele noi au sensuri foarte clare; Astfel:

  • „a-” înseamnă fără, lipsit de: apoetic = lipsit de poezie;
  • „anti-” înseamnă împotrivă: antiepidemic = împotriva epidemiei;
  • „ante-” înseamnă înainte de: antebraţ = partea din faţă a braţului;
  • „arhi-” înseamnă peste măsură de: arhiplin = peste măsură de plin;
  • „con-”, „co-” înseamnă împreună cu: a conlucra = a lucra împreună, a colabora; coaxial = care are o axă comună cu un alt corp;
  • „extra-” înseamnă în afară: extraşcolar = în afara programului şcolar;
  • „hiper-”înseamnă excesiv de: hiperemotiv = foarte emotiv;
  • „intra-” înseamnă între, înăuntrul: intracolinar =regiune aflată între coline;
  • „non-” înseamnă nu, fără: nonprofit = fără profit;
  • „super-” înseamnă deasupra, foarte: superrezistent = foarte rezistent;
  • „trans-” înseamnă dincolo, peste: transcarpatic = aflat dincolo de munţii Carpaţi
  • „ultra-”înseamnă extrem de: ultrarapid = extrem de rapid

 

Obs. Fiind înzestrate cu sens, aceste prefixe se aseamănă foarte mult cu prefixoidele (care sunt elemente de compunere)! Ele au pătruns în limba română odată cu neologismele în structura cărora se aflau, contribuind ulterior la crearea de cuvinte derivate noi pe terenul limbii române. Astfel, de pildă, prefixul „anti-” a intrat în română prin cuvinte ca antiatomic, antidrog, antiaerian, antigripal, antiinflamator, antitermic şi, apoi, a format termeni derivaţi precum: antidepresiv, antifurt, antiglonţ, antijunimism, antisudorific, antiuman (conform DEX). Aşadar, cunoaşterea sensului acestor prefixe, ne ajută la înţelegerea unor cuvinte noi – fie ele derivate româneşti ori străine.

 

3. Ortografia derivatelor cu prefixe

Conform normelor prevăzute în DOOM2, de cele mai multe ori, prefixele se scriu alipite la cuvântul pe care îl formează. Numai când sunt notate separat (în analiza lexicală ori în exemple), se adaugă în spatele lor cratima pentru a indica faptul că acolo are loc îmbinarea prefixului cu rădăcina cuvântului de bază (vezi toate exemplele de mai sus!).

 

Totuşi, există şi unele excepţii:

a) În mod obligatoriu, derivatele cu prefixul „ex-” însemnând fost se scriu cu cratimă pentru a le deosebi de derivatele cu prefixul „ex-” având sensul de în afară. Vom scrie deci ex-ministru şi ex-preşedinte, dar exînscrie, exhuma, expatria.

b) Unele derivate noi sau/şi ocazionale se scriu, de asemenea, în mod obligatoriu cu cratimă: non-eu, anti-Maiorescu, pro-NATO. (Însă: nonexistenţă,  antiartistic, proamerican!)

c) Derivatele cu prefixele „ne-” şi „re-”se pot scrie cu cratimă atunci când aceasta ţine locul vocalei „î” (în redarea rostirii rapide): ne-nfricat, re-nnoit.

d) Se mai pot scrie cu cratimă după prefix unele derivate cărora li se subliniază astfel sensul mai puţin obişnuit: pre-text (=partea de dinainte a unui text), faţă de pretext (= pretins motiv); a re-crea (=a crea din nou), spre deosebire de a recrea (= a destinde).

e) Unele situaţii speciale ca supraprefixarea (extra-extrafin) ori izolarea prefixului (super!) impun, de asemenea, excepţii de la regula alipirii prefixelor.

   

 

* * *

 

 

Vizitatori

mod_vvisit_counter- Astăzi86
mod_vvisit_counter- Ieri604
mod_vvisit_counter- Săptămâna aceasta1589
mod_vvisit_counter- Săptămâna trecută2049
mod_vvisit_counter- Luna aceasta22320
mod_vvisit_counter- Luna trecută84876
mod_vvisit_counter- De la început543154

IP-ul tău: 54.198.202.148
 , 
24 Apr. 2014
Visitors Counter



Motorizat de Joomla!. Valid XHTML and CSS.