Cum e corect?

  • a place sau a plăcea?
  • a te complace sau a te complăcea?
  • a face sau a făcea?
  • a bate sau a bătea?
  • a pare sau a părea?
  • a apare sau a apărea?
  • a încape sau a încăpea?
Citeşte mai departe...

CUPRINS

Derivarea Email

 

1. Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin adăugarea de sufixe şi prefixe la un cuvânt de bază.

2. Rădăcină, prefix, sufix.

3. Model de analiză lexicală a cuvintelor derivate.

4. Observaţii importante!


 

Exemplu introductiv:

Urmăriţi structura următoarelor cuvinte. Ce observaţi?

citi

citi

tor

re

citi

 

 

 

 

 

citi > cititor (persoana care citeşte)

citi > reciti (a citi din nou)

Obs. Cuvintele „a citi”, „cititor”, „a reciti” sunt apropiate ca formă şi conţinut; ele sunt formate din sunete comune şi au înţelesuri legate între ele, deoarece fac parte din aceeaşi familie lexicală. Astfel, cuvântul cititor s-a format din cuvântul citi prin adăugarea unor sunete după acesta; cuvântul reciti s-a format din cuvântul citi prin adăugarea unor sunete în faţa acestuia. Aşadar, cuvintele cititor şi reciti s-au format prin derivare de la cuvântul de bază a citi.


1. Definiţie:

Derivarea este procedeul de formare a unor cuvinte noi prin adăugarea unor sunete la un cuvânt existent deja în limbă.

Prin derivare se obţin cuvinte derivate. Cuvântul de la care se formează cuvinte derivate se numeşte cuvânt de bază.

 

2. Rădăcină, prefix, sufix:

Grupul de sunete din cuvântul de bază ce se regăseşte în toate cuvintele derivate de la acesta se numeşte rădăcină.

Ex. c. b. copil > c. d. copil = răd. „copil” + suf. „-aş”

(Alte cuvinte din aceeaşi familie lexicală: copilărie, copilăros, a se copilări...)

c. b. iepure > c. d. iepur = răd. „iepur” + suf. „-aş” (iepuresc, iepureşte)

c. b. blând > c. d. îmblânzi = pref. „în-„ + răd. „blând” + suf. „-i”

Obs. Uneori rădăcina coincide cu cuvântul de bază. Alteori, în timpul derivării se produc nişte schimbări în cadrul rădăcinii, numite alternanţe fonetice (vocalice sau consonantice): verde > înverzi; băiat > băiesc.

 

Sunetele adăugate în faţa cuvântului de bază se numesc prefix.

Ex. desface, relua, nesimţit etc.

 

Sunetele adăugate la sfârşitul cuvântului de bază se numesc sufix.

Ex. cizmar, frăţior, fotbalist ş.a.

 

Obs. Există cuvinte derivate cu prefixe, cuvinte derivate cu sufixe şi cuvinte derivate cu prefixe şi sufixe.

Ex. c.b. „moş” + pref. „stră-” > c.d. „strămoş

c.b. „frunză” + suf. „-iş” > c.d. „frunz

c.b. „frunză” + pref. „în-” + suf. „-i” > c.d. „înfrunzi

 

3. Modele de analiză lexicală a cuvintelor derivate:

Există mai multe modele de analiză lexicală a cuvintelor derivate; important  este să indicăm exact legătura formală dintre cuvântul de bază şi cuvântul derivat. În analiza noastră, trebuie să folosim deci termenii „cuvânt derivat / derivare”, „prefix”, „sufix”, „cuvânt de bază / rădăcină”:

- Cuvântul „strămoş” s-a format prin derivare cu prefixul „stră-” de la cuvântul de bază „moş”.

- „frunziş” este un cuvânt derivat format prin adăugarea sufixului „-iş” la rădăcina „frunz”.

- Cuvântul „înfrunzi” este un derivat parasintetic obţinut prin adăugarea prefixului „în-” şi a sufixului „-i” la cuvântul de bază „frunză”.

Pentru a creşte operativitatea, putem folosi un model cu prescurtări (dar nu la teme, lucrări de control, teze, examene!):

a se răzgândi = c.d. < c.b. „gândi” + pref. „răz-”

frăţior = c.d. dim. < c.b. „frate” + suf. dim. „-ior”

îndrăgosti = c.d. par. < c.b. „dragoste” + pref. „în-” + suf. „-i”

 

4. Mai multe observaţii importante:

Obs. Să fim atenţi la sunetele care se pot confunda cu prefixele sau sufixele, însă nu sunt prefixe sau sufixe!!! 

De pildă, cuvintele începe sau repetiţie nu sunt formate prin derivare, întrucât nu există o legătură de înţeles între acestea şi eventualele cuvinte de bază (*ceapă şi *petiţie!); aşadar, sunetele „în” şi „re” din structura lor nu sunt prefixele pe care le întâlnim, de pildă, în cuvintele derivate „înverzi” sau „reciti”.

În mod similar, cuvintele noroi şi gândeşte nu sunt formate prin derivare, fiindcă sunetele „oi” şi „eşte” nu sunt sufixele din „vulpoi”, „băieţoi”, „româneşte”, „vitejeşte”...

 

Obs. Uneori, se constată fenomenul invers: un cuvânt este derivat, cu toate că, la prima vedere, nu pare să aibă nicio legătură de sens cu cuvântul de bază:

fochist = c.d. < c.b. „foc” + suf. „-ist”

împrăştia = c.d. < c.b. „praştie” + pref. „în-” + suf. „-a”

încâlci = c.d. < c.b. „câlţi” + pref. „în-” + suf. „-i”

 

Obs. Alteori, deşi legătura de sens cu cuvântul de bază este evidentă, nu avem totuşi un cuvânt derivat format pe teren lingvistic românesc. Astfel, de exemplu, cuvântul „călăreţ” nu este un derivat de la „cal”, ci a fost împrumutat din latinescul „caballaricius”!

În concluzie, atunci când avem posibilitatea, este bine să verificăm, căutând în DEX, etimologia (originea, provenienţa) cuvântului.

 

* * *

 

Vizitatori

mod_vvisit_counter- Astăzi431
mod_vvisit_counter- Ieri604
mod_vvisit_counter- Săptămâna aceasta1934
mod_vvisit_counter- Săptămâna trecută2049
mod_vvisit_counter- Luna aceasta22665
mod_vvisit_counter- Luna trecută84876
mod_vvisit_counter- De la început543499

IP-ul tău: 54.204.66.38
 , 
24 Apr. 2014
Visitors Counter



Motorizat de Joomla!. Valid XHTML and CSS.