1eminescu 2alecsandri 3nichita

 

 

1. Sufixele sunt sunetele adăugate după cuvântul de bază.

2. Clasificare sufixelor.

3. Ortografia derivatelor cu sufixe.

 

 

 

 

Să ne amintim:

Derivarea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin adăugarea unor prefixe sau sufixe la cuvinte existe deja în limbă.

 

 

1. Definiţie:

Sufixele sunt sunetele adăugate după rădăcină pentru a forma un cuvânt nou. Ca şi în cazul derivării cu prefixe, cuvintele derivate cu sufixe au sens propriu, păstrând totodată o legătură de înţeles cu cuvântul de bază.

 

Ex. De la cuvântul de bază „pădure”, s-a format prin derivare cu sufixul „-ar” cuvîntul „pădurar” (= persoană care păzeşte pădurea)

 

 

2. Clasificarea sufixelor:

În limba română, există peste 600 de sufixe; aşadar, derivarea cu sufixe se dovedeşte extrem de productivă, prin acest procedeu de îmbogăţire a vocabularului putându-se crea substantive nume de agent sau de instrument, diminutive sau augmentative, substantive colective şi abstracte, verbe, adjective şi adverbe etc.

Clasificarea sufixelor va avea în vedere deci valoarea morfologică şi sensul cuvintelor produse prin derivare:

a) sufixe substantivale:

  • sufixe diminutivale: copil, scăunel, inimioară, cheiţă, omuleţ;
  • sufixe augmentative: băietan, băieţandru, măturoi;
  • sufixe de colectivitate: apăraie, tineret, ţărănime, stejăr, porumbişte;
  • sufixe de agent: macaragiu, grădinar, fotbalist, judecător;
  • sufixe de instrument: ştergar, ştergător, ascuţitoare;
  • sufixe ale originii: oltean, olandez;
  • sufixe pentru noţiuni abstracte: cutezanţă, copilărie, greşeală, nebunie, sămănătorism, răutate;

b) sufixe verbale: a lumina, a bocăni, a se căzni, a juriza;

c) sufixe adjectivale (ale însuşirii): săptămânal, fugar, pătim, mâncabil, ţărănesc, argintiu, osos;

d) sufixe adverbiale (ale modalităţii): ţărăneşte, fur, târâş.

 

Obs. Prin derivarea cu sufixe, se mai pot forma numerale (pătrime), pronume (mătăluţă) şi chiar interjecţii (aolică).

 

O categorie aparte o constituie sufixele moţionale cu ajutorul cărora se formează substantive (nume de fiinţe) feminine de la masculine şi invers. Acestea sunt considerate sufixe lexico-gramaticale, întrucât, prin adăugarea lor, se schimbă atât înţelesul cuvântului de bază, cât şi genul acestuia.

Ex. c.b. „morar” (s. m.) + suf. moţ.„-iţă” > c.d. „morăriţă” (s. f.)

c.b. „raţă” (s. f.) + suf. moţ.„-oi” > c.d. „răţoi” (s. m.)

Alte exemple: mireasă, român, lupoaică, gâscan.

 

 

 

3. Ortografia derivatelor cu sufixe

Conform prevederilor DOOM2, se scriu într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar dacă provin din cuvinte compuse: târgumureşean (< Târgu-Mureş), camilpetrescian (< Camil Petrescu).

Se pune totuşi cratimă înaintea sufixului în următoarele situaţii:

a) Când sufixul este notat separat (în exemplificări): -al, -ar, -aş, -esc etc.;

b) Când sufixul se adaugă după o abreviere: RATB-ist,X-ulescu.

 

Se pot scrie fie într-un cuvânt, fie cu cratimă derivatele de la numele străine a căror pronunţare diferă de scriere: poeesc sau poe-esc; shakespearian sau shakespeare-ian.

 

 

* * *