1eminescu 2alecsandri 3nichita

 

1. Conversiunea – trecerea unui cuvânt de la o clasă morfologică la alta.

2. Principalele schimbări ale valorilor gramaticale.

3. Recunoşterea cuvintelor formate prin conversiune.

 

Exemplu introductiv:

Citiţi următoarele propoziţii. Ce observaţi?

a) El are un automobil alb.

b) Albul a câştigat partida.

Obs. În ambele propoziţii apare cuvântul „alb”, însă cu valori morfologice diferite. Astfel, în primul enunţ, cuvântul „alb” este adjectiv, întrucât determină substantivul automobil, cu care se şi acordă în gen, număr şi caz. În al doilea enunţ, în schimb, îndeplineşte funcţia de subiect – deci nu mai poate fi adjectiv! Observăm de asemenea că este articulat şi că poate fi determinat de un adjectiv (albul acesta, albul strălucitor); prin urmare, în această propoziţie, cuvântul „alb” are valoare morfologică de substantiv.

Concluzia desprinsă din aceste exemple este că unele cuvinte pot avea mai multe valori morfologice, în funcţie de context. Cuvintele îşi schimbă valoarea gramaticală, iar vocabularul se îmbogăţeşte prin procedeul numit conversiune.

 

1. Definiţie:

Procedeul de îmbogăţire a vocabularului prin trecerea unui cuvânt de la o clasă morfologică la alta se numeşte conversiune sau schimbarea valorii gramaticale.

 

Obs. Prin conversiune, vocabularul se îmbogăţeşte nu doar cantitativ, ci şi calitativ. Astfel, cuvântul „alb” avea la început valoarea morfologică de adjectiv şi se combina cu substantive; schimbându-şi valoarea gramaticală, a devenit substantiv şi a căpătat sensuri noi, astfel că se combină acum şi cu verbe şi adjective.

Dintre cele trei mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului, schimbarea valorii gramaticale pune cele mai multe probleme. Cuvintele formate prin conversiune sunt mai greu de identificat, deoarece, trecând de la o clasă morfologică la alta, ele nu îşi schimbă forma. Neputând observa în structura lor prefixe, sufixe, alte cuvinte, pentru a le găsi într-un text şi pentru a înţelege cum s-au format este nevoie să posedăm solide cunoştinţe de morfologie şi sintaxă. Sarcina noastră poate fi uşurată de cunoaşterea principalelor schimbări ale valorilor gramaticale.

 

 

2. În limba română, prin conversiune se pot obţine:

 

a) adjective din verbe la participiu (lucrare terminată, lecţii înţelese); 

b) adjective din verbe la gerunziu acordate: (femeie suferindă, mâini tremurânde); 

c) adjective (pronominale) din pronume (această femeie,mama sa); 

d) substantive din adjective (albastrul cerului); 

e) substantive din verbe la participiu (aleşii poporului, un îndrăgostit); 

f) substantive din adverbe (un mare bine); 

g) adverbe din adjective (învaţă uşor); 

h) adverbe din verbe la participiu (vorbeşte răguşit) 

i) adverbe din substantive (învaţă doar seara); 

j) prepoziţii din adverbe (înaintea casei).

 

 3. Sfaturi pentru recunoaşterea cuvintelor formate prin conversiune:

 Pentru a recunoaşte mai uşor cuvintele obţinute prin conversiune este necesar, în primul rând, să cunoaştem părţile de vorbire care se pot forma prin acest mijloc de îmbogăţire a vocabularului. Să nu căutăm, de pildă, într-un text dat, verbe ori pronume, de vreme ce aceste părţi de vorbire nu se obţin prin schimbarea valorii gramaticale! Vom căuta, în schimb, adjective participiale şi pronominale, substantive şi adverbe... 

În al doilea rând, pentru a recunoaşte cuvintele formate prin conversiune ni se cer deprinderi de înţelegere şi analiză a fenomenului gramatical. Astfel, pentru recunoaşterea adjectivelor (formate prin schimbarea valorii gramaticale) vom verifica acordul de gen şi număr cu substantivul determinat; valoarea de substantiv se certifică prin posibilitatea adăugării unui determinant adjectival şi prin funcţiile sintactice specifice; valoarea de adverb, prin faptul că acel cuvânt determină un verb şi nu îşi modifică forma după gen ş.a.m.d.

 În fine, trebuie să câştigăm, prin exerciţiu, abilitatea de a combina cunoştinţele descrise mai sus, astfel încât să reconstituim „formula completă” de producere a cuvântului respectiv, legând aşadar, prin analiza lexicală, cele două valori morfologice – cea iniţială şi cea actuală – a cuvântului respectiv.

 

 Ex. În enunţul Vecinii noştri sunt foarte liniştiţi. există două cuvinte formate prin conversiune: noştri şi liniştiţi. Pentru a le identifica, trebuie să procedăm în felul următor:

 a) Observăm că din structura cuvântului noştri lipseşte articolul posesiv (ai), iar acesta se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat, vecinii (nu sputem spune *vecinii nostru ori *vecinii noastre!); prin urmare, cuvântul noştri are valoare de adjectiv pronominal, fiind format din pronume posesiv prin conversiune.

 b) Cuvântul liniştiţi are valoare morfologică de adjectiv, întrucât arată însuşirea unui substantiv (vecinii) şi îşi modifică forma după categoria morfologică a gradului de comparaţie (foarte liniştiţi = superlativ absolut); observăm totodată că forma de masculin, singular se termină în „-t” şi intră în alcătuirea perfectului compus (am liniştit); în concluzie, cuvântul liniştiţi este un adjectiv participial, adică un adjectiv obţinut prin conversiune din participiul verbului „a linişti”.

 

În concluzie, pe bună dreptate, conversiunea constituie mijlocul de îmbogăţire a vocabularului cel mai dificil, presupunând interconectarea unor solide cunoştinţe de limbă.

 

* * *