1eminescu 2alecsandri 3nichita

1. Vocabularul se îmbogăţeşte prin mijloace externe şi prin mijloace interne.

2. Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului sunt împrumuturile.

3. Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sunt derivarea, compunerea şi conversiunea.

Să ne amintim:

Vocabularul este componenta cea mai dinamică a unei limbi: permanent, unele cuvinte ies din uz, în timp ce apar altele. Astfel, vocabularul se îmbogăţeste continuu cu termeni şi expresii noi.

Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt de două feluri: externe şi interne.

     A.  Mijloacele externe

Ex. epuiza < fr. épuiser 

şvaiţer < germ. Schweizer

scleroză în plăci < fr. sclerose en plaques 

     B. Mijloacele interne sunt procedeele prin care se creează cuvinte noi pornind de la elemente existente deja în limbă.

Exemple:

De la cuvântul „tânăr”, prin adăugarea sufixului „-esc”, s-a obţinut cuvântul derivat „tineresc”.

Prin îmbinarea cuvintelor „picior” şi „capră”, s-a format substantivul compus „piciorul-caprei” (numele unei plante de pădure).

Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului sunt:

  • derivarea;
  • compunerea cuvintelor;
  • conversiunea (schimbarea valorii gramaticale).

* * *