1eminescu 2alecsandri 3nichita

 

1. Verbul arată acţiuni sau stări.

2. Verbul este nucleul comunicării.

 

 

1. Definiţie: Verbul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte acţiuni sau stări.

 

Ex.

Nu se zărea nicio lumină în pustietatea înfricoşătoare. Iar urletul lupilor l-a speriat aşa de tare încât credea că nu va mai apuca să vadă zorii. Era totuşi obosit şi a adormit lângă foc.

 

zărea – a zări

a speriat– a speria

credea – a crede

nu va apuca – a apuca

să vadă – a vedea

era – a fi

a adormit – a adormi

 

Obs. Recunoaştem verbele după faptul că îşi pot schimba forma după persoană şi timp. De asemenea, ele pot fi puse la forma din dicţionar (modul infinitiv), care se termină în vocală şi este precedată de cuvântul „a”.

 

Ex. Nu se zărea nicio lumină în pustietatea înfricoşătoare.

zăreaeu zăresc, tu zăreşti, el zăreşte;

el zăreşte acum, el zărea ieri, el va zări mâine.

 

=> zărea = a zări: verb!

 

2. Verbul este cea mai importantă parte de vorbire, întrucât majoritatea predicatelor sunt exprimate prin verbe; în consecinţă, în aproape toate enunţurile apar verbe. Un text din care au fost scoase verbele îşi pierde imediat înţelesul!

Ex.

* nicio lumină în pustietatea înfricoşătoare iar urletul lupilor aşa de tare încât că zorii totuşi obosit lângă foc