1eminescu 2alecsandri 3nichita

 

1. Substantivul este o parte de vorbire flexibilă; categoriile sale gramaticale sunt genul, numărul, cazul.

2. Substantivele sunt de  3 genuri: masculin, feminin sau neutru.

3. Substantivele epicene denumesc fiinţe, dar au o singură formă nediferenţiată după aspectul bărbătesc ori femeiesc.

 Exemplu introductiv:

 

Un elev învaţă.   O elevă învaţă.   Nişte elevi învaţă.

 

Ce au în comun cele 3 enunţuri? Care este cuvântul ce apare în cele 3 enunţuri şi prin ce se remarcă el?

 

Obs. În toate cele trei enunţuri apare cuvântul „elev”, dar având forme diferite:

elev = 4 sunete (substantiv; numărul singular, genul masculin)

elevă = 5 sunete (substantiv; numărul singular, genul feminin)

elevi = 5 sunete (substantiv; numărul plural, genul masculin)

 

 Din punct de vedere morfologic, acest cuvânt este un substantiv. Substantivele îşi schimbă forma, deci sunt o parte de vorbire flexibilă

 

1. Substantivul îşi schimbă forma după gen, număr, caz, care sunt categoriile  sale morfologice.

Obs. Substantivele nu au persoană, mod, timp, grad de comparaţie; acestea sunt categorii morfologice specifice altor părţi de vorbire.

 

2. Genul este o formă ce diferenţiază între ele substantivele după felul cum se asociază cu adjectivele.

În limba română există trei genuri: masculin, feminin şi neutru. Pentru a stabili genul unui substantiv este necesar, aşadar, să îl asociem cu un adjectiv (de pildă, cu adjectivul demonstrativ „acesta”).

 

a) Substantive de genul masculin denumesc fiinţe bărbăteşti, dar şi alte obiecte ale cunoaşterii cărora li se pot asocia forme adjectivale specifice substantivelor de tipul băiat, bărbat etc.

Ex.  acest băiat – aceşti băieţi;

acest bărbat – aceşti bărbaţi;

acest stâlp – aceşti stâlpi;

acest pom – aceşti pomi;

acest copac – aceşti copaci;

Explicaţie: Toate substantivele de mai sus sunt de genul masculin, întrucât se asociază cu perechea acest (la singular) – aceşti (la plural).

 

b) Substantive de genul feminin denumesc fiinţe femeieşti, dar şi alte obiecte ale cunoaşterii cărora li se pot asocia forme adjectivale specifice substantivelor de tipul fată, femeie etc.

Ex.  această fată – aceste fete;

această femeie – aceste femei;

această casă – aceste case;

această ploaie – aceste ploi;

această noapte – aceste nopţi;

Explicaţie: Toate substantivele de mai sus sunt de genul feminin, întrucât se asociază cu perechea această (la singular) – aceste (la plural).

 

c) Substantive de genul neutru denumesc obiecte ale cunoaşterii cărora li se pot asocia forme adjectivale masculine la singular şi feminine la plural.

Ex.  acest dulap – aceste dulapuri;

acest aparat – aceste aparate;

acest succes – aceste succese;

acest gând – aceste gânduri;

acest zâmbet – aceste zâmbete;

Explicaţie: Toate substantivele de mai sus sunt de genul neutru, întrucât se asociază cu perechea acest (la singular) – aceste (la plural).

 

3. După cum am putut constata, genul gramatical nu se suprapune totdeauna peste genul natural; există substantive masculine şi feminine ce nu denumesc fiinţe, ci lucruri, fenomene, relaţii (neînsufleţite)!

În ceea ce priveşte diferenţierea denumirilor de fiinţe masculine de corespondentele lor feminine, aceasta se realizează fie prin substantive diferite (băiat / fată; bărbat / femeie; cocoş / găină), fie prin adăugarea unui sufix moţional (vezi „Derivarea cu sufixe”) la forma de bază (mire / mireasă; lup / lupoaică; raţă / răţoi). Trebuie semnalat însă că există şi substantive epicene, adică substantive denumiri de fiinţe având o singură formă (de masculin ori de feminin) nediferenţiată după aspectul bărbătesc ori femeiesc al animalului sau insectei la care se referă.

Ex. elefant, girafă, cămilă, rac, libelulă, fluture (Nu există cuvintele elefantă, giraf, racă etc.!)

 

 

* * *