1eminescu 2alecsandri 3nichita

1.Hiatul – alăturarea a două vocale.

2.Identificarea hiaturilor.

3.Pronunţia corectă a cuvintelor ce conţin hiat.

 

 

 

Exemplu introductiv:

Ce observăm dacă facem analiza fonetică  a cuvântului aer?

 

aer:  a-er = v – v + c

= 2 vocale alăturate – un  hiat

 

1. Definiţie:

Hiatul este alăturarea a două vocale în silabe diferite.

 

Ex. hiat:  h i- a t

În cuvântul „hiat” există hiatul [ i - a ].

 

2.Analiza fenomenelor fonetice:

Pentru găsirea hiaturilor, vom respecta următoarele etape:

-despărţim cuvântul în silabe;

-subliniem vocala din fiecare silabă;

-stabilim hiaturile.

 

Ex. geografie = ge - o - gra - fi - e = ge- o - gra - fi - e  

În cuvântul „geografie” există hiaturile [ e - o ] şi [ i - e ].

 

Obs.Să fim atenţi la literele care nu redau vocale, ci semivocale!

 

Ex. ziua: zi ŭa

În cuvântul „ziua” există diftongul [ ŭa ]; nu există hiat!

 

3.Pronunţia corectă a cuvintelor ce conţin hiat:

Întrucât hiatul implică un oarecare efort în rostire, în vorbirea cotidiană există tendinţa de a-l evita prin:

  • reducerea uneia din cele două vocale (mai ales când acestea suntidentice): *înfinţa, *desfinţa, alcol, zologie, respectos, aspectos ş.a. (Corect: înfi-inţa, desfi-inţa, alco-ol, zo-ologie, respectu-os, aspectu-os. )
  • transformarea uneia din cele două vocale în semivocală (deci a hiatului în diftong): *fe-brua-ri-e, *geo-gra-fi-e, *hie-ro-gli-fă... (Corect: fe-bru-a-ri-e, ge-o-gra-fi-e, hi-e-ro-gli-fă.)
  • introducerea unei semivocale suplimentare între cele două vocale (uneori chiar şi în scris!): *aier, poiet, poiezie, a creeat. (Corect, scriem şi rostim: aer, poet, poezie, a creat.)

 

În concluzie, este necesar să ne supraveghem permanent pronunţia, iar atunci când avem dubii să consultăm dicţionarele (DOOM2 , DEX).

 

 

* * *

 

Alte pagini:

- Diftongul

- Triftongul

- Despărţirea în silabe

- Cuprins – noţiuni de fonetică